Cancerul întregii civilizații

Noi suntem formați din foarte multe celule de foarte multe tipuri. Fiecare are un rolul precis și ne ajută să funcționăm și să trăim. Unele dintre ele reprezintă interfața noastră cu exteriorul, ne ajută să vedem, să auzim, să pipăim. Altele ne ajută să ne deplasăm, să gândim, să apărăm organismul de paraziții microscopici.

În cazul în care ești rănit, ai celule care sunt dispuse să-și dea viața pentru ca tu să trăiești mai departe, să supraviețuiești. La fel, străbunii noștri și-au dat viața pentru ca noi să trăim liberi, suverani și independenți pe resursele solului și subsolului țării în care ne-am născut, păstrând nealterate limitările geografice.

Așa trebuie să se întâmple într-o societate sănătoasă. Însă astăzi ne confruntăm cu schimbări de mentalitate ale întregii societăți, dând dovadă de egoism și individualism fără precedent. Puterea noastră este dată de colectivitate, puterea mulțimii. Însă dezbinați, fiecare pe cont propriu, putem cu ușurință să fim conduși și nimiciți (la început, ca națiune și în final ca individ).

Cancerul este o boală degenerativă prin care mai multe celule suferă multiple transformări. Viața noastră în ansamblu nu este pusă în pericol la apariția unui număr mic de celule degenerate. De fapt, astfel de celule apar tot timpul în organismul nostru. La apariția unui număr semnificativ, sistemul nostru imunitar le izolează de restul organismului sănătos formând tumori canceroase. Atunci când celulele degenerate depășesc capacitatea organismului de a le izola și elimina apar simptomele acestui flagel cumplit numit cancer, de cele mai multe ori, acest proces finalizându-se cu moartea întregului organism.

Noi reprezentăm „celulele” societății, cărămizi pe baza cărora se clădește viitorul omenirii. Astăzi ne aflăm în situația unei societăți vizibil bolnave de cancer și la propriu și la figurat. Noi astăzi nu ne mai dăm viața pentru ca țara noastră să supraviețuiască. Noi astăzi nu ne mai dăm viața pentru un ideal, pentru un principiu de viață sănătos. Astăzi nu ne mai interesează decât să ne fie nouă bine și în cel mai bun caz câtorva persoane apropiate nouă, acum și aici.

Viața noastră este cât un grăunte de nisip în deșertul Sahara în comparație cu viața planetei noastre, iar față de viața întregului univers ne este cu neputință să ne imaginăm. Acesta este principalul motiv pentru care oamenii nu mai pot fi amăgiți cu teorii precum „crede și nu cerceta”. Ei nu mai au răbdare și nu mai vor să spere, că după o generație de sacrificiu se vor bucura altele de rodul muncii lor. Ei nu mai vor statui și alte premii simbolice. Pentru că și ei, în ignoranța lor au uitat, prea ușor, prea repede, eforturile făcute de străbunii lor pentru ca ei să se bucure de ceea ce au astăzi. Ei se ghidează acum după concepte precum „trăiește clipa”.

Oamenii s-au îndepărtat din ce în ce mai mult de religie, acea flacără vie plină de înțelepciune care îi ajuta pe oameni să fie sănătoși atât fizic cât mai ales spiritual, dând naștere unei societăți prospere. Astăzi majoritatea ne ghidăm după conceptul „cercetează și apoi crede” lăsând prea puțin loc divinității în viața noastră. Acest lucru nu ar fi în totalitate greșit dacă am înlocui unanim religia cu un stil de viață sănătos, plin de corectitudine, sinceritate, dorință de muncă, solidaritate, iubire…, nelăsând loc egoismului, invidiei, urii…

© SalveazaLumea.ro