Împreună putem

O persoană împovărată de datorii este ca și pierdută. O țară îndatorată peste măsură este ca și distrusă.

Când o persoană a angajat un credit ipotecar și poate încă câteva de nevoi personale devine mult mai sensibilă.

După pierderea locului de muncă, o persoană neîndatorată, dar fără depozite financiare supraviețuiește o lună, maxim două. Între timp este posibil să-și găsească un loc de muncă, iar viața acestei persoane să reintre în normal. Dacă același lucru se întâmplă pentru o persoană îndatorată până peste limita suportabilului, aceasta riscă să își piardă o parte din bunurile din casă și chiar locuința. Chiar dacă viața acestei persoane va reveni la normal la un moment dat, trauma suferită va lăsa sechele severe pentru tot restul vieții. În aceste împrejurări, persoane sănătoase și obișnuite pot cunoaște suferințe fizice și psihice inimaginabile. O parte dintre acestea își pierd sănătatea și uneori chiar viața.

Dacă o persoană îndatorată are curajul de a nu fi de acord cu regulile greșite ale sistemului, riscă să își piardă locul de muncă, apoi locuința și viața decentă, îngroșând rândurile vagabonzilor fără locuință. Dacă are și copii… Nu mai este în joc doar viața unei persoane adulte sau a unui cuplu. Este foarte greu să ajungi sus prin forțe proprii (pe merit) și foarte ușor poți să ajungi jos.

Nu vă lăsați înrobiți de datorii! Cu timpul datoriile se măresc, ajungând pe un drum fără întoarcere. Cu cât înțelegeți mai repede acest fenomen, cu atât vă veți putea salva mai repede și mai ușor.

Dacă țara ta este îndatorată și fiecare individ din ea, la rândul său are datorii, mai există o singură șansă de eliberare, prin muncă! Dar dacă în plus țara a fost vândută pe bucăți la fier vechi pe un preț de nimic, mai există o mică șansă de eliberare, prin muncă și strângerea rândurilor celor ca noi! Acum și dacă am vrea să ne răscumpărăm fabricile, terenurile agrigole, pădurile…, nu știu în ce măsură ar fi de acord noii propietari, iar dacă ar fi, sigur ar cere mult mai mult decât au plătit inițial.

Înainte țara era bogată, iar marea majoritate modestă. Dar cât de modestă? Atât de modestă încât majoritatea erau proprietari ai unei locuințe, încât toată lumea avea serviciu. Acum țara este în ruină, câțiva se scaldă în bani, iar marea majoritate, dacă nu au plecat din țară, tac și îndură.

Singuri suntem vulnerabili. Împreună suntem mai puternici decât uraganele și nimeni și nimic nu ne poate sta în cale.

© SalveazaLumea.ro

P.S.

Am o întrebare pentru cei care ne-au furat visul frumos al vieții oferindu-ne unul fals, de plastic: „Aveți conștiința împăcată știind ce ați făcut? Sau nu aveți deloc conștiință?”