parcarea-7

Eu aș descuraja cerșetoria. Deși am fost unul dintre contribuabilii lunari la sporirea veniturilor celor nevoiași, am conștientizat că nu așa îi pot ajuta pe cei mai puțin norocoși, ci oferindu-le oportunitatea de a-și câștiga cinstit traiul decent cuvenit. Experimentul meu este similar cu cel prezentat mai sus și mi-a produs un dezgust cel puțin la fel de mare datorat unora dintre cetățenii care nu fac onoare României.

În România sunt foarte mulți cetățeni care preferă să facă orice decât să muncească. Este un model care se răspândește asemănător cu cel al aruncatului gunoaielor pe stradă. Pe principiul ce nu e doar al meu e al nimănui, astfel locurile publice sunt cele mai practice pubele pentru orice tip de ambalaj sau chiar resturi alimentare. Iar dacă cineva a dat startul, toată lumea continuă să arunce gunoiul pe stradă, pentru că oricum este deja murdară și poate cineva va veni cândva să o curețe, dar nu vom fi noi aceștia, pentru că nu suntem gunoieri. Nu-i așa?

Să revenim la acel orice în locul muncii cinstite:

  1. Profitori de meserie. Pentru cineva care intră în contact cu multe persoane și care pretinde că are mulți prieteni există încetățenit un obicei de a înșela oamenii de bună credință, de a trăi pe picior mare din bani împrumutați și nerambursați. Prietenii își mai împrumută bani, scule, bicicleta și altele. Cei vicleni își folosesc șarmul pentru a împrumuta absolut orice, în special bani, fără a-și pune problema cum, când și dacă își vor putea onora datoria. Ei îți vorbesc mieros – aproape că nu poți să-i refuzi – până când obțin ceea ce-și doresc. Apoi plata datoriei nu mai este problema lor. Păgubitul trebuie să implore milă, să arate că nu este supărat de modul cum au decurs lucrurile și că se mai poate lăsa păcălit chiar mai mult. El trebuie să facă mai multe drumuri în vederea recuperării creanțelor, să facă mai multe compromisuri și să accepte umilință, pentru că cei vicleni spun: „așa sunt prietenii”și „prietenii la nevoie se cunosc”.
  2. Leneși, dar invidioși. Replica celebră: „nu îmi găsesc nimic de muncă”. Ei nu prea cunosc adevăratul sens al cuvântului muncă și îl folosesc cu mândrie, adăugând că pentru ei munca este parte din viața lor. Apoi cer bani, bineînțeles împrumut. Dar cum ei sunt extrem de ghinioniști și locurile de muncă îi ocolesc, nu au cum să onoreze datoriile… niciodată. Atunci se ivește șansa vieții lor, un loc de muncă bine plătit găsit de prietenii milostivi. Dar ce să vezi? Nu este pentru ei! Trebuie să se trezească devreme, să stea la serviciu opt ore în care nu pot să se comporte ca și cum ar fi în vacanță. Și mai pui că trebuie să se conformeze cinci zile pe săptămână!? Clar, nu este pentru ei!
  3. Truditori de dimineață până noaptea. Parcagii sau ființele care atentează la bunurile tale cu patru roți și un volan pentru care ai muncit ani la rând, uneori privându-te de vacanțe, restaurante, vestimentații și chiar mâncare de calitate. Ei sunt peste tot și te amenință că îți vor distruge mașina dacă nu plătești corespunzător locul de parcare public, uneori neamenajat. Sunt din ce în ce mai mulți, iar pretențiile lor sunt din ce în ce mai mari. Înainte pretențiile lor erau doar aberante, acum sunt o malformației a unei societăți bolnave, în care unii oameni câștigă banii extrem de ușor, fără muncă.
  4. Muncitori necalificați. Tu reprezinți cel mai mare dușman al muncitorilor antamați să efectueze o lucrare pe șantierul tău. La început se vor purta frumos. Vor promite că fac și lucrări necuantificabile sau pentru care nu au sculele necesare și nici specializare. Apoi vor pretinde bani în avans. După care vor înjumătății și lucrările de bază pentru care au fost angajați. Vor cere să li se cumpere scule, care apoi vor deveni ale lor împreună cu aproape toate sculele tale personale. Te amenință la tot pasul că te lasă cu ochii în soare și își vor bate joc de materialele tale. Dar cel mai grav este că își bat joc de timpul și de banii tăi. Ei pretind să fie plătiți mai bine decât cineva cu studii superioare, susținând că nu au asemenea lucrări în fiecare zi, iar munca lor este una fizică, deci mai grea. O persoană educată poate oricând să facă munca lor, însă invers nu va fi niciodată posibil. Cunosc un muncitor de treabă care mi-a povestit că a avut parte de clienți neserioși care nu l-au plătit, deși el și-a făcut treaba corespunzător. După ce l-am angajat la o lucrare, relativ simplă, am aflat și de ce. Nu numai că îți venea să nu-l mai plătești în urma lucrării de artă, ba chiar să îi ceri banii pentru timpul și materialele irosite. Apoi venea cu rugămintea de a fi recomandat unor prieteni. I-am răspuns că nu am dușmani și chiar dacă aș fi avut nu sunt o fire răzbunătoare. Probabil că nu a înțeles nimic, pentru că a continuat să îmi ceară bani, lucrări și alte favoruri. Astfel de oamenii trăiesc în lumea lor care este complet diferită de a celor educați și de bună credință.

© SalveazaLumea.ro