Fiind într-o vizită de lucru am constatat că începând de la câmpie și terminând cu vârful muntelui au cam dispărut pancartele enervante care anunțau că terenul acela este de vânzare. S-a vândut pe felii chiar și muntele, dar nu romanilor, ei ori sunt îndobitociți să stea la bloc, ori nu au banii necesari să stea acolo. Nu a contat că au fost livezi, păduri, ape sau chiar suprafețe mari de munte cu tot cu poteci turistice. Acum sunt proprietăți private încercuite de garduri înalte și sârmă ghimpată pe care tronează faimoase construcții fără a reproduce specificul zonei, fiecare în alt stil. Nu a fost nimic sistematizat, gândit. Tot ce era al tuturor s-a vândut pe bucăți. Asta înseamnă capitalism. Un exemplu îl reprezintă livezile. Dacă am preferat profitul imediat, acum putem să importăm fructe toxice „de plastic”. Am fi putut transforma acele livezi în locuri turistice și educative deopotrivă. Așa se puteau bucura cât mai mulți oameni de peisajul superb, de aerul curat, dar și de fructele respective, aducătoare de sănătate.

Și nu cred că s-a vândut astfel doar un munte sau o câmpie.  A fost parcelată și pusă la vânzare întreaga țară și nu știu dacă a mai rămas ceva nevândut din ea. Unde au fost cei care scandau în urma cu 30 de ani „nu ne vindem țara”? La cules de căpșuni în Spania? La spălat bătrânii altora în Italia? Pe șantierele din Marea Britanie? La cules de sparanghel în Germania? Am oful asta și mă doare rău de tot, mai ales că era țara mea înainte de a fi dezmembrată și vândută pe bucăți în timp ce majoritatea populației ori a plecat pe alte meleaguri, ori este hipnotizată de tembelizor și nu mai observă dezastrul din jur. În lumea asta egoistă, avidă de bani și putere, cam peste tot a fost afectat ecosistemul. Plante, animale și chiar păduri întregi au dispărut definitiv.

După procesul de dezindustrializare forțată s-a trecut la exploatarea resurselor solului și subsolului în interesul altora. Am oferit resurse energetice strategice, care ne-ar fi putut susține în procesul de tranziție la unele prietenoase cu mediul înconjurător. Am fost și rămânem până la ultimul copac căzut sub drujbă, campioni la despăduriri. Nu în folosul economiei noastre ne-am amanetat viitorul, care oricum era incert.

Bunicii au fost pe front pentru pământul nostru, al tuturor românilor. Bine că nu mai sunt în viața să vadă ce s-a ales de el.