In acest documentar de arhiva realizat in anul 1962 puteti viziona constructia barajului Bicaz si a centralei electrice de la Stejarul pe raul Bistrita. La aceasta constructie au participat locuitori de pe Valea Bistriței, obligați de regimul comunist, precum si deținuți politici ( chiaburi, foștii condamnați pentru speculă, rudele trădătorilor de patrie, cei care au incercat sa fuga peste graniță, foștii legionari, membri de seamă ai partidelor istorice, țăranii care se opuneau procesului de colectivizare, etc.) Aceștia din urmă au fost împărțiți în două lagăre (împrejurul lagărelor era amplasat un gard cu sârmă ghimpată înalt de 3 metri. În funcție de gravitatea infracțiunii săvârșite le erau repartizate sarcinile de muncă. Cele mai grele și mai periculoase munci erau distribuite preoților, intelectualilor și „chiaburilor” și constau în săpatul, dislocarea și transportul sterilului cu vagoneți.
Pentru acest proiect, Valea Bistriței a fost „curățată”, sate demolate și reconstruite în alte localități (cele mai afectate au fost Cârnu, Secu, Izvorul Alb, Potoci, Ruginești, Buhalnița, Grozăvești, Chirițeni, Hangu și Ceahlău). Au fost, în total, strămutați 18.760 locuitori, adică 2291 gospodării din 20 sate, cărora le-au fost reconstruite casele în alte locuri și li s-a acordat despăgubiri, practic erau neînsemnate și care nu egalau nici pe departe costurile gospodăriilor. Au fost strămutate și cimitirele cu un an înainte de termenul final, mutate pe Dealul Chirițenilor și transportate pe „Drumul Morților”. Singura clădire ce nu a putut fi demolată sau dinamitată a fost Biserica Hangu, a cărei turlă se vede atunci când lacul e scăzut. Se spune că cei care au încercat să o dinamiteze, au fost urmăriți până la moarte de un blestem.
A fost săpat tunelul din Muntele Botoșanu, care măsoară 4-5 km și care face legătura cu uzina de la Stejaru, acolo unde se produce, în final, energia electrică. A fost necesară construirea Fabricii de Ciment de la Bicaz (achiziționată în 2008 de firma germană Heidelberg Cement, unde s-au pregătit cei 1 milion de mc de beton necesari construirii barajului, în spatele căruia s-au acumulat 1 miliard și două sute de mii de mc de apă.
Partea bună în afară de scopul principal (producerea de energie electrică), a fost că Bicaz, începând de atunci, și-a îmbunătățit infrastructura rutieră și feroviară prin construirea de străzi și cale ferată, s-au mai construit și alte obiective industriale, dar în primul rând, s-a produs o creștere majoră a populației. Astfel, satul Bicaz a devenit orașul Bicaz.